Romania analfabeta ?
Consideratii cu privire la interactiune
sociala si preocuparea pentru shimbarea atitudinii
E. mail: radovany@yahoo.com
Abstract: in încercarea de a
înţelege atitudinea şi responsabilitatea pentru prezent, ce revin poporului
nostru, apelul la istorie este mai mult decât esenţial. Există altă
posibilitate să înţelegem cine suntem cu adevărat ? Mecanismele de conformare
şi obedienţă ale majorităţii, funcţionarea controlului social şi posibilităţile
schimbării atitudinii prin interacţiune socială sunt aspecte larg dezbătute de
cercetători, precum: Doise, Deschamps şi Mungny[2]. Nu o singură dată,
intenţia noastră de a înţelege cum se transformă normele sociale, ce reacţii
induce presiunea pentru uniformitate şi cum le induce inovaţia, ne împinge cu
gândul spre “psihologia mulţimilor”,
respectiv spre Gustave Le Bon. Considerând acestea, conformismul faţă de grup
şi obedienţa faţă de autoritate să însemne calea cea mai sigura spre succes ? Ce poate să însemne succesul în astfel de condiţii ?
Cuvinte - cheie: constiinta,
unitate, conformism, adevar social, obedienta
Sa luam
aminte!
Discursul Majestatii sale Regele Mihai, in Parlamentul Romaniei, a fost o
lectie de demnitate. Simplitatea vorbelor, puterea de a spune lucrurilor pe
nume, modestia, dar si grija pentru batrani, toate acestea mi-au adus emotie.
Cine este Majestatea sa Regele Mihai ? Este
un om care a facut istorie inca de la 6 ani, in 1927.
Romania
zilelelor noastre?
Tradare, tradare, tradare?! Frica de intuneric ne inconjoara. Frica de a nu
mai plati intretinerea, frica de a nu mai merge la munca, toate ne imping intr-o schema a
nebuniei.
Specialistii in diversiuni mondiale sunt poate stupefiati de ceea ce se
intampla in Romania. Tradare? Cine tradeaza?!
Un om tinut in foame mai are vreme sa gandeasca? Mai gandeste oare la
politica Romaniei? Cu un salariu de 6 milioane de lei vechi la ce te mai poti
gandi in astfel de vremuri?
Educatia este la pamant, cultura este ca si inexistenta. Sanatatea?! Cine
mai are nevoie de sanatate? Desi avem o tara frumoasa, cine mai vrea sa
traiasca in Romania?
Suntem martori tacuti, poate mult prea tacuti a unor fapte ce isi pun
amprenta in mod necinstit pe fata Romaniei. Avem servicii de securitate, avem
procurori anticoruptie, inca mai avem politie, dar mai avem si interese nationale?
Rezervele de aur ale tarii noastre s-au dus! Acum sunt scose la mezat
rezervele de curpru in valoare de 10 miliarde de dolari, cu un pret la strigare
de 50 milioane dolari! Intamplare sa fie numai?
Inexplicabil sau nu, minele de aur moştenite de la daci şi romani şi-au
închis porţile, în condiţiile în care corporaţii străine îşi fac simţită
prezenţa la Roşia Montană. Câţi ţin seama, oare, de faptul că în Munţii
Apuseni, pe lângă cea mai mare rezervă de aur şi argint din Europa, aur de o
calitate ridicată, mult superioară, ar fi şi o rezervă uriaşă de wolfram, metal
mai scump decât aurul şi mult mai preţios, greu de găsit, foarte necesar în
industria militară şi spaţială şi în economie, în general ? Cum să înţelegem că
pentru 520 de kilometri pătraţi, inima de aur a Apusenilor, statul român
primeşte o chirie de nimic, concesiunea fiind încheiată pentu 20 ani ?[3]. Să fie, oare, soluţia de progres a României
lichidarea economiei productive ?
Auzim de lucruri ce se vor demne de urmat. Spun demne pentru ca multe
dintre ele sunt departe de a fi si legale. Cine mai vrea sa auda ? Cine vrea sa
vada ? Chiar traim in tara orbilor ?
Vremurile sunt interesante. Poate mult prea interesante! Minoritatile din
Romania au drepturi. Asa si trebuie sa fie. Insa cine se mai gandeste la
romanii pierduti prin lume? Cine se mai gandeste la romanii din Ucraina, dar la
cei din Ungaria? Cate drepturi mai au acestia? In timp ce limba romana este
scoasa din programele scolare, maghiara se vorbeste in inima tarii! Sa ne mai
mire faptul ca avem vorbitori de limba romana, dar care nu mai simt romaneste?
Tradare, tradare, tradare? Imi place sa cred ca nu! Nu tradarea este in
prim plan. Inconstienta unor decidenti, nepasarea fata de o lume aflata in
nevoie, dar si prostia ridicata la rang de virtute, toate acestea nu fac decat
sa intelegem ca vindem ieftin si cumparam scump. Din nefericire, vom cumpara si
mai scump.
Drumul spre
Europa ?
Mai are Romania dreptul la speranta? Generatia celor ce sunt legati de pamant
se stinge. Incet, dar sigur. Ce ne vom
face fara acesti iubitori de tara? Incotro mergem?
Ce mai inseamna pamantul romanesc? Cine mai are nevoie de pamant? Pamantul
nu mai inseamna aproape nimic. Sa ne mai surprinda faptul ca nu mai putin de 1
milion de hectare de teren arabil si-a gasit drept stapani: arabi, turci, evrei
si chiar chinezi?
Firesc, pentru cei ce au cumparat pamant in tara noastra nu putem sa avem
decat cuvinte de apreciere! Spiritul lor intreprinzator le asigura si profitul.
Insa, ce putem sa spunem despre cei ce au permis scoaterea pamantului romanesc
la vanzare? Cu bani putini, a fost cumparat mult! Sa fie tot o intamplare?
Exista oare si un raspuns? Sunt
sigur ca Stefan cel Mare se intoarce in groapa. Si nu este singurul dintre cei
care au condus destinele neamului nostru spre o Romanie pana nu demult cu
adevarat libera.
Unde se
afla Romania ?
Auzim din ce in ce mai des ca anii de dinainte de 1989 sunt ani marcati de
comunism. Se spune la fel de des ca cei 50 de ani de comunism au dus Romania la
marginea prapastiei? Cine vorbeste?! Comunismul este condamnat tocmai de cei ce
beneficiau de privilegiile ce reveneau nomenclaturii comuniste. Sa inteleg ca
si-au schimbat deja parul ? Dar naravul nu cumva a ramas acelasi?
Cu siguranta ca Romania nu a avut parte de ani usori. Cu jertfe de sange
aduse in primul Razboi Mondial, cu tineri cazuti pe campurile de lupta ale
celui de-al doilea Razboi Mondial, cu mame indurerate ce asteptau cu ochii in
lacrimi intoarcerea fiilor de la razboi, dar si cu oameni care si-au strigat
durerea, vremea de 17 ani in temuta inchisoare de la Ramnicul Sarac, precum
Seniorii Corneliu Coposu si Ion Diaconescu, Romania a mers mai departe.
Si in 1988 in tara era frig. Oamenii inghetati asteptau la rand un pachet
de carne. Painea se dadea pe cartela. La fel si laptele. De ce toate acestea?
Pentru ca se dorea o Romanie independenta, scoasa din mana creditorilor
bancari? Spun acest lucru, cu atat mai mult cu cat nu trebuie sa uitam ca in
februarie 1989, Romania lichida datoria externa, in valoare de aproape 12 miliarde
dolari. Romania era producatoare de bunuri cu piata de desfacere in intreaga
lume. Tractorul romanesc era cautat in toata lumea. La fel de cautate erau si
rulmentii fabricati la Inteprinderea de Masini Grele Bucuresti (IMGB). Nu mai vorbim
de Republica, apreciata in toata lumea pentru tevile sudate, de Tricodava
Bucuresti, de Vulcan Bucuresti, de Kandia Timisoara, de COMTIM Timisoara, de
Siderca Calarasi, de Timpuri Noi Bucuresti, de ARO Campulung. Ce s/a ales de
toate acestea? Ce a mai ramas din Uzina 23 August? Unele au fost preluate de
investitori straini cu intentii declarate de a le face si mai performate. Spun
intentii declarate, pentru ca multi dintre investitori aveau alte ganduri cu
industria romaneasca. Multe dintre fabrici au ajuns sa fie demolate pentru a
face loc unor cartiere exclusivite de locuinte. Criza a impiedicat constructia
de locuinte, iar acum in locul fabricilor mai avem doar cladiri sau terenuri in
paragina. Cum a fost posibil sa se ajunga la un asemenea jaf? Unde sunt omenii
care au muncit in aceste fabrici/ Ce sa ales de ei? Cum a fost posibil ca
asemenea investitori sa ajunga in Romania? Serviciile de informatii sunt sigur
ca si-au facut datoria, insa cine a tinut seama de rapoartele intocmite? Sidex Galati a fost vandut si el. Inainte de
privatizare, se spunea ca numai starea de conservare duce la pierderi de 1
milion de dolari/zi. La nici sase luni, dupa cumparare, fostul Sidex Galati a
ridicat Arcelor Mittal de pe locul 4 pe locul 2 in lume la prelucrarea de otel,
profitul fiind evident.
In noiembrie 2007, Romania avea o datorie externa, pe termen mediu si lung,
de 33 miliarde de euro. In 2009, datoria externa creste la 80.2 miliarde de
euro. In 2011 , datoria externa se apropie de 100 miliarde euro. Pentru ce
toate aceste datorii? Traim mai bine?
Imprumutam, dar cum vom plati? Cine va plati? Nu cumva mergem pe ideea
”dupa noi, potopul”? Cu ce au gresit generatiile ce vor veni dupa noi? In mod
cert, banii sunt din ce in ce mai putini. Productia in Romania stagneaza. Mai
are Romania industrie? La ce ne mai trebuie industrie? Romania a ajuns din
producator, consumator de bunuri. Intereseaza pe cineva? Mai avem industrie
textila si de incaltaminte? Mai avem industrie metalurgica? Dar industrie
miniera?
In decembrie 1989, in Romania nu exista someri. In decembrie 2009, numarul
acestora era de 709.383. In 1990, Romania avea 8 milioane de angajati,
platitori de taxe si impozite. Potrivit surselor oferite de Adevărul[4],
în aprilie 2010, la 5,5 milioane de pensionari mai existau doar 4,29 milioane
de salariaţi (figura 1).
Anul
|
2009
|
2008
|
2004
|
1999
|
1996
|
1992
|
1989
|
Milioane
de pensionari
|
4,7
|
4,6
|
4,4
|
4,3
|
3,7
|
3,2
|
2,6
|
Raportul
angajaţi/pensionari
|
0,9/1
|
0,9/1
|
0,9/1
|
1,05/1
|
1,6/1
|
2,1/1
|
3,4/1
|
Cheltuieli
anuale (mliarde $)
|
13,0
|
7,5
|
4,0
|
2,1
|
1,6
|
1,2
|
?
|
Figura
1: Evoluţia numărului de pensionari[5]
In 2011, Fondul Monetar International cere disponibilizarea a inca 100.000
de angajati, apreciind companiile de stat drept „o bila de plumb care trage
economia Romaniei in jos, in loc sa contribuie la cresterea economica cum ar fi
normal” ! Adevarat sa fie? Cine vorbeste despre normalitate? Care sunt
interesele FMI in lume?
Nu cumva se uita ca valoarea adaugata a companiilor straine din Romania
este mai mica decat cea a firmelor locale si cea mai scazuta din Europa
Centrala? Potrivit datelor prezentate de
Banca Mondiala, cresterea anuala a valorii adaugate produse de firmele straine
din Romania a fost intre anii 2003 si 2008 de doar 2,6%, in timp ce pentru
companiile locale cresterea a fost de 5,9%, adica mai mult decat dublu. Donato
de Rosa, senior economis la Banca Mondiala, atragea atentia asupra faptului ca
„evolutia din Romania arata ca investitiile straine nu au contribuit prea mult
la economia nationala”. Despre ce vorbeste Fondul Monetar International?
Măsurile de austeritate luate între 2009 şi 2011 i-au obligat pe mulţi
oameni de afaceri să intre în economia subterană. Criza economică nu a făcut decât să agraveze
relele care au precedat-o[6]. Creşterea CAS, creşterea
accizelor, introducerea impozitului minim, mărirea TVA ş.a. – toate la un loc –
au mărit evaziunea fiscală[7]. Cum şi aminteam, ne mai surprinde,
oare, faptul că, în anul 2009, economia subterană reprezenta circa o treime din
produsul intern brut al României, aproape două treimi din aceste sume provenind
din munca la negru, iar restul din nedeclararea veniturilor obţinute ?
Dupa 21 de ani de false preocupari pentru performanta, România a devenit o piaţă de import.
Nu se cunoaşte vreun produs românesc vestit la export[8]. Avem Carfoor, exista supermarket Cora, dar
produsele romanesti lipsesc. Avem insa gogosari din Argentina, rosii din China,
fasole din Columbia. Unde sunt merele romanesti? Unde este grija pentru
producatorul intern? De ce este nevoie de importuri, in timp ce productia de
lapte este aruncata, in lipsa de cumparatori? Laptele romanesc nu mai este bun
sau comisionul adus de importuri este mai gras?
In decembrie 1989, Romania avea un produs intern brut de 800 miliarde lei,
circa 53,6 miliarde dolari. Cursul de schimb pentru un dolar era de 14.92 lei.
In octombrie 2011, rata de schimb pentru acelasi dolar american este de 30.897
lei vechi. Exporturile Romaniei totalizau in 1989 nu mai putin de 5,9 miliarde
dolari, iar venitul national era realizat in proportie de circa 58% de
industrie si 15% din agricultura. In 2010, cea mai mare parte a veniturilor era
realizata din taxe si impozite, iar Rompetrol era prezenta cea mai activa pe
piata mondiala, cu exporturi de produse in valoare de 1.6 miliarde dolari.
In 1989, Romania era apreciata drept
„granarul Europei”. Unde este Romania acum? Mai are Romania industrie de
prelucrare a sfeclei de zahar? Cine este cel mai mare producator de ulei in
Romania?
Agricultura este privita drept sansa dezvoltarii pentru Romania. Sa fie
adevarat ? Ce mai poate face agricultura fara interventii masive din partea
statului? Romania are o suprafata totala de 14, 7 milioane de hectare, din care
10 milioane sunt ocupate cu teren arabil. In 2009/2010, circa 6,8 milioane de
hectare erau nelucrate, in timp ce aproximativ 1 milion de hectare era scos la
vanzare pentru intreprinzatori straini.
Cu toate acestea, romanii sunt
considerati cei mai instariti din Europa. Adevarat sa fie si acest lucru? In
proportie de circa 90%, detin in proprietate o locuinta primita cu multi ani in
urma drept repartitie de la fabricile comuniste. Multi dintre tinerii zilelelor
noastre nu au avut insa aceasta sansa. Au indraznit si au luat locuinte cu
ajutorul unui imprumut pe 30 de ani la banca. Ce inseamna acest lucru? Un risc
major asumat pe viata, cu atat mai mult cu cat reducerea salariilor in sectorul
bugetar cu 25%, dar si disponiblizarile masive de personal, toate au dus la
situatii crunte. Realitatea este ca sansele de a scapa de datorii cu fata
curata este aproape imposibila. Datele prezentate in statisticile Bancii
Nationale a Romaniei arata ca in tara noastra sunt peste 730.000 de persoane
care au restante mai lungi de 30 de zile la banci. Daca la aceasta cifra mai
adaugam alte aproximativ 300.000 de restantieri din zona „creditelor doar cu
buletinul” si daca mai adaugam circa 10.000 de romani care au fost nevoiti sa
returneze automobilele catre firmele de leasing, constam ca romanii sunt
departe de a fi cei mai instariti din Europa. Potrivit „Buletinului lunar al
BNR” (capital.ro), la 31 august 2011, restantele totale ale populatiei se
ridicau la aproape sapte miliarde de lei, dintre care 5,48 miliarde erau
restante mai lungi de 90 zile. Cine este cel care nu isi mai poate plati
datoriile ? Ponderea majoritara o detin barbatii de 30 de ani cu studii si
venituri medii sau sub medie. Pe cine mai intereseaza insa acest lucru?
Din ce în ce mai mult, majoritatea românilor trăiesc sentimente confuze: un
amestec de tristeţe, decepţie, ruşine, umilinţă, furie. Drumul spre
democraţie s-a soldat cu efecte secundare nebănuite: prietenii dinamitate,
familii destrămate, apariţia unor postrevoluţionari agresivi şi lipsiţi de
scrupule, a unor noi specii de oportunişti. Anxietatea, suspiciunea,
culpabilizarea, vînătoarea de vinovaţi, măsurarea gradului în care suntem
pătaţi macină, din păcate, din ce în ce mai mult conştiinţele,
disponibilităţile constructive. Starea de insecuritate individuală, declinul
demografic şi fragilizarea stării de sănătate a populaţiei, emigraţia
tineretului instruit şi superdotat, diminuarea solidarităţii naţionale şi a
responsabilităţii civice, diminuarea interesului pentru muncă, insuficienta
consacrare, pe toate componentele, a societăţii civile şi absenţa unei clase de
mijloc puternice, nu fac nimic altceva decât să accentueze starea de
vulnerabilitate, de anomie socială ce cuprinde domeniul social, în ansamblul
său.
Distinsul Academician Florin Constantiniu sustine ca de aceasta situatie este
responsabil poporul roman care confirma ca „un popor de oi naste un guvern de
lupi. Spiritul
de demisie, pasivitatea, resemnarea romanilor au permis clasei politice sa-si
bata joc, nepedepsita, de tara. Lipsit de spirit civic, poporul roman nu a fost
capabil, in acesti 20 de ani, sa traga la raspundere clasa politica sau sa
"tempereze" setea ei de inavutire. Pe roman nu-l intereseaza situatia
generala. Daca prin fin, nas, cumnat, amic etc. si-a rezolvat pasul lui, restul
duca-se stim noi unde! Mostenirea multiseculara a lui hatar si bacsis a rămas
atotputernică. Cum sa indrepti o tara cand cetatenii ei se gândesc fiecare la
sine, si nu la binele comun?!”.
Se vrea ca
Romania sa devina o tara de analfabeti?
Justificat sau nu, examenul de Bacalaureat din anul 2011 a scos in fata o
realitate crunta: 57% dintre absolventii de liceu nu au reusit sa promoveze
examenul de absolvire. Privim cu furie spre ministru Funeriu si il credem
vinovat de toate. Vina nu ii apartine insa. Poate doar indrazneala de a spune
lucrurilor pe nume. Raul pleaca de undeva, din urma. Nu cred ca exista un alt
domeniu decat cel al invatamantului in care sa fi fost desfasurate atatea
experimente. De la an la an, confuzia stapaneste nu numai curricula scolara,
dar si mintea profesorilor. Cu manuale alternative, cu criterii de performanta
ce nu mai tin pasul cu realitatea, dar
si cu salarii de mizerie, profesorii inca mai merg la scoala.
In conditiile in care invatamantul
romanesc este pus la zid, iar profesorii sunt obligati sa plece din sistem la
65 ani, varsta deplinei maturitati stiintifice, diploma de medic reprezinta un
pasaport pentru strainatate. In timp ce in Romania se moare, se moare in
spitale, medicii fug din tara, fug de un sistem in care sunt condamnati la
„plicul bolnavului”. In cifre, intre 2007 si 2010, peste 6.500 de medici au
plecat sa profeseze in afara tarii. Oare de ce? Circa 63,7?dintre cei care
lucreaza in sistemul medical au venituri situate sub 15 milioane de lei vechi,
iar 71, 6% au salarii cuprinse intre 10 si 15 milioane lei vechi. Cat de
multumiti sunt medicii in raport cu munca depusa? Urmare a unui studiu
intreprins (www.cercetare/sociala.ro;
de vazut si capital.ro), tot cifrele vorbesc: in timp ce 1, 3% se declara
foarte multumiti, 2, 6% multumiti, 3, 9 evita un raspuns, nu mai putin de 37,4%
sunt nemultumiti, iar 54, 7% se declara foarte nemultumiti de modul in care
sunt apreciati pentru efortul depus.
In acest context, ce mai asteapta romanul?
Sa nu uitam
niciodata!
Istoria nu va uita, cum nu a uitat niciodata.Imi place sa cred ca Romania
are dreptul la sansa. Nu cred in culori politice, cum nu cred prea mult nici in
oameni politici. Cred in oameni care gandesc romaneste. Cati mai sunt?! Nu
multi. Trebuie sa privim cu mai multa atentie spre resursele din subsoluri. Trebuie
sa luam aminte la cei ce iubesc pamantul.Trebuie sa ne trezim si sa ne aducem
aminte ca tinerii reprezinta viitorul nostru. Trebuie sa-i ajutam sa ramana in
tara. Multi au plecat si inca mai vor sa plece. Trebuie sa nu uitam ca fara ei,
Romania se stinge. Cine mai vrea o Romanie frumoasa?!
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
BULEI,
I, O istorie a romanilor, editia a
III, Ed. Meronia, Bucuresti, 2007
CONSTANTINESCU,
E.,
La Roumanie, un territoire de l’entre-deux? Stéréotypes historiques et
politiques d’intégration après 1989,
in, le Séminaire International „Penser l’Europe” « Comment écrit-on
l’histoire ? Conscience européenne et l’histoire des identités
nationales », la IX – ème édition, Bucarest, l’Académie Roumaine, 8-9
Octobre 2010
CONSTANTINIU,
Fl., Istoria României la răscruce,
interviu, in, http://absentul.blog.com/2010/04/08/istoria-romaniei-la-rascruce/.
CORNEA,
E., De vazut galeriile romane unice in
lume, in, http://www.ong-online.eu
CUCU, Irina, Războiul economic în economia de piaţă,
în, Revista „Impact strategic”, nr. 1/2006.
DOISE, W.; DESCHAMPS, J., C.; Mugny, G., Psihologie Sociala Experimentala, Ed. Polirom, Iasi, 1999
GALLAGHER,
T., Democraţie şi naţionalism în România,
1989-1998, Bucureşti, 1999.
ISAAC,
J., C., Democraţia în vremuri întunecate,
Ed. Polirom, Iaşi, 2000
MURGESCU, B., România şi Europa.
Acumularea decalajelor economice (1500-2010), Editura Polirom, Iaşi, 2010.
POP, I., A., La crise de l’histoire
ou la crise de la société contemporaine ?,in , le Séminaire
International „Penser l’Europe” « Comment écrit-on l’histoire ?
Conscience européenne et l’histoire des identités nationales », la IX –
ème édition, Bucarest, l’Académie Roumaine, 8-9 Octobre 2010
RADU, N., Antropologia existenţei,
Editura FED PRINT, Bucuresti, 2003.
SCURTU, I., Istoria
contemporană a României, 1918-2001,
Bucureşti, 2002.
SOULET, Fr., J., Istoria comparată a
statelor comuniste din 1945 până în zilele noastre, Iaşi,
1998.
TANASESCU, Florian.,
RUGINA, Dan., Despre identitatea
nationala. Convorbiri, Manuscris, Iulie 2010.
ZUB, Al., Discours historique et identité nationale dans l’espace cultrel roumain, in, le Séminaire
International „Penser l’Europe” « Comment écrit-on l’histoire ?
Conscience européenne et l’histoire des identités nationales », la IX –
ème édition, Bucarest, l’Académie Roumaine, 8-9 Octobre 2010
XXX Ce va fi în trei ani? Discursul inaugural
rostit de Andrei Marga, la primirea titlului de Doctor
Honoris Causa al Universităţii „1
Decembrie 1918”, Alba Iulia, 6 decembrie 2010
XXX Emisiune Romania
te iubesc, emisiune PRO TV, 2011
[1]Prof. univ. dr. Nicolae
Radu este absolvent al Academiei Naţionale de Informaţii si al Facultăţii de
Istorie, Universitatea “Hyperion”; deţine două doctorate, unul în psihologie şi
unul în filologie; in anul 2007 a absolvit Colegiul Naţional de Apărare; a scris 10 carti si 123 de articole centrate
pe teme de interes desprinse din psihologie, istorie, antropologie socială şi
identitatea organizaţiilor teroriste; in prezent este profesor titular in
cadrul Facultatii de Sociologie – Psihologie, Universitatea “Spiru Haret” si
desfăşoară activităţi didactice, in calitate de profesor invitat, la mai multe
universităţi din ţară.
[2] W. Doise, J. -C. Deschamps, G. Mugny, Psihologie socială experimentală,
Editura Polirom, Iaşi, 1999.
[5] M. Bechir, Decizii care au
aruncat în colaps sistemul de pensii, 7 februarie 2010, în,
www.adevarul.ro.
[6] Acad. Fl. Constantiniu, Istoria României la răscruce, interviu, pe site-ul
http://absentul.blog.com/2010/04/08/istoria-romaniei-la-rascruce/.
[7] Cristian Socol, vicepreşedintele Asociaţiei
Generale a Economiştilor din Romania, 08.09.2010, în www.standard.money.ro
No comments:
Post a Comment