A MAI CAZUT O STEA !

MARIOARA MURĂRESCU                                  

prof.univ.dr. Nicolae Radu

În agitaţia timpului, uitam să ne bucurăm de cei din jurul nostru. Uităm să ne luăm rămas bun de la cei dragi, uităm să ne îmbrăţişăm soţia şi copii, uităm să zâmbim, gândindu-ne, poate, că suntem nemuritori ! Din păcate lucrurile nu sunt aşa. Viaţa îşi cere timpul înapoi din clipa în care ne naştem. Fericiţi sau mai puţin fericiţi, împăcaţi cu soarta sau nu, fiecare urmăm acelasi drum spre veşnicie!

Astăzi a mai căzut o stea ! 

Marioara Murărescu se ridică spre ceruri, după o încrâncenată luptă cu viaţa. A petrecut Sărbătorile de Iarnă în spital, dar nu a mai avut putere să răspundă zecilor de apeluri şi de mesaje de bine pe care le-a primit (realitatea.net). Suferinta a fost grea, dar doamna Marioara Murărescu spunea nu o singură dată că “poate că aşa îi este destinul”. Nu a privit niciodată spre oameni cu ură sau cu regrete. A încurajat şi a înălţat spre cântec pe cei cu har de la Dumnezeu, a preţuit fiecare clipă de viaţă şi a privit spre cei dragi, spre cei mici şi spre cei mari, cu speranţă. Durerea nu era o problemă pentru doamna Marioara Murărescu. A avut puterea să lupte pentru fiecare clipă de viaţă şi pentru fiecare lucru realizat. 

Greu să aflăm cuvintele potrivite!

Marioara Murărescu este un nume care nu se uită uşor. Prin înţelepciune şi dragoste de neam, Marioara Murărescu este un om remarcabil, cu bucurii şi tristeţi, cu multiple realizări, dar şi cu o mulţime de speranţe.

Nu este uşor să vorbeşti despre doamna Marioara Murărescu! Exigenţa domniei sale nu lasă loc de diletantism în creaţie. Realizatoare şi prezentatoare a emisiunii de televiziune "Tezaur folcloric", difuzată pe TVR, Marioara Murarescu şi-a început cariera la Radioul public, în anul 1971, iar în 1977 s-a angajat la TVR ca realizator de emisiuni folclorice. Prima încercare de realizare a celebrei emisiuni "Tezaur Folcloric" a avut loc în 1978, dar abia în 1982 a primit un spaţiu fix în grila de programe a televiziunii. De-a lungul carierei sale a organizat numeroase festivaluri de folclor, concerte de colinde, emisiuni duplex cu Televiziunea Moldova la Bucureşti şi Chişinău. De asemenea, a realizat primul disc de aur "Tezaur folcloric" (1992), prima casetă video "Tezaur folcloric" (2000), lucrarea "Cu ochii lumii" (cuprinzând diverse opinii despre emisiunea "Tezaur folcloric" (realitatea.net).

Vremurile nu au fost deloc uşoare! Cenzura, răutatea unor oameni, nevrednicia celor care nu şi-au aflat niciodată reuşita prin muncă, toate acestea au încercat să o oprească din drum, dar fără nici un succes ! Inteligenţa domniei sale, dăruirea faţă de cântec, spiritul de sacrificiu, iubirea faţă de oameni, dar mai ales credinţa în Dumnezeu au reuşit să o susţină în toate cele realizate. 

De unde această putere ? 

Am avut deosebita onoare să o cunosc personal pe distinsa doamna Marioara Murărescu. Asculta mult şi vorbea puţin. Locurile copilăriei, locurile Muscel - Stoeneşti, lângă Cetăţuia Negru Vodă, aminitirile despre părinţii domniei sale, gândurile bune purtate pentru nepotelul Andrei, toate acestea îi smulgeau lacrimi, dar şi zâmbete: „Bunicul meu cânta la caval și mergea cu oile, era cioban. Pleca dimineața, venea seara, îl vedeam rar, mă lăsa dormind, mă găsea dormind. Dar găseam lângă patul meu, când mă trezeam, o crenguță cu alune, sau fructe de pădure, și știam că a trecut pe-acolo bunicul. Ziua mă jucam cu verișoarele mele, dar eram un copil mai retras” (Adevarul, 2013). 

Marioara Murărescu a urmat Conservatorul din București, fiind o studentă eminentă, însă a trebuit să renunțe la planul de a deveni soprană, după o operație de amigdalită care i-a schimbat vocea. În al patrulea an de studii a fost remarcată de profesorii Emilia Comișel și Gheorghe Oprea, care i-au îndreptat pașii spre muzica populară. De la ei a învățat să privească „folclorul ca pe ceva viu, care ne reprezintă, și prin care putem să cunoaștem neamul acesta”. (Adevărul, 2013).

Un om remarcabil, un exemplu de viaţă, un român autentic, Marioara Murarescu şi-a dorit să aşeze la loc de credinţă istoria, folclorul şi dragostea faţă de neam. Preocupările domniei sale au însemnat sacrificiu de sine şi uneori chiar uitare faţă de cei din jur. Mulţi au înţeles acest lucru. Fără efort şi fără dăruire astăzi nu ne-am fi bucurat de emisiunile domniei sale, emisiuni de excepţională valoare. Şi totuşi doamna Marioara Murarescu avea şi tristeţea de a vedea cum oamenii şi vremurile se schimbă: “Folclorul trebuie scos din cârciumă, dintre halbele de bere şi fumul de mititei şi urcat iar pe scenă. Prin folclor, copiii noştri învaţă cine sunt, cine au fost strămoşii lor. Din păcate, şi ţăranul român e o "specie" pe cale de dispariţie. Nu vreau să spun lucruri grele, dar influenţele oraşului sunt uneori nefaste asupra satului. Era acolo atâta înţelepciune, ţăranii aveau atât respect pentru legile cerului şi ale pământului, era o lume în rostul ei, cu reguli şi legi precise. Acum s-a stricat totul…”(Formula AS, 1999).

Cum a reuşit oare Marioara Murărescu să păstreze nealterat cântecul popular românesc? Prin dragoste de frumos şi prin sacrificiu de sine, amintea Alisa Toma, un « muguraş » crescut de distinsă doamnă. 

Un suflet mare, un păstrător de frumos, distinsa doamna Marioara Murărescu a adus în casele noastre bucurie şi speranţa prin emisiunea “Tezaur Folcloric”. După o viaţă de om,Tezaur Folcloric a reuşit să promoveze “tineri muguraşi” şi adolescenţi talentaţi, cântecele lor populare auzindu-se din ce în ce mai puternice şi în zilele noastre. Tinerii de ieri sunt astăzi nume de rezonanţă la nivel naţional şi internaţional. Tezaur Folcloric este şi va rămâne copilul de suflet al doamnei Murărescu, copil iubit la fel de mult, aşa cum şi-a iubit şi îşi iubeşte şi nepoţelul Andrei din partea fiului său Petru. Tezaur Folcloric trebuie să se numească, incepand de astazi, in semn de veşnică preţuire, TEZAUR FOLCLORIC MARIOARA MURĂRESCU.

De luat aminte !

Marioara Murărescu ne priveşte acum, de undeva de sus, din apropierea de ceruri. Zâmbetul domniei sale nu se va stinge niciodată, vorbele desprinse din suflet rămân în casele noastre, spectacolele nu vor fi uitate nicioadata ! Marioara Murărescu rămâne o stare de spirit, un îndemn de aducere aminte a ceea ce avem mai bun. Marioara Murărescu înseamnă vers şi cântec, lacrimă şi zâmbet, dor şi speranţă, dar şi o adevărată Taină a cântecului popular românesc. 

Auzim tot mai des că Bunul Dumnezeu ridică la cer pe cei buni !

Marioara Murărescu îşi odihneşte la acest ceas de zi aripile într-o pace lăuntrică, după un zbor greu prin viaţă, dar cu multe bucurii şi împliniri. Paşii domniei sale se îndreaptă în linişte spre un loc sfânt, binecuvântat de Dumnezeu, la Mănăstirea Cernica. Aici îşi odihnesc sufletele şi dragii săi părinţi... Şi totuşi nu pot să nu mă întreb de ce oare oamenii buni pleacă dintre noi atât de devreme ? 

Cuvintele sunt din nou de prisos !

Să ne plecăm privirea şi să ne rugăm ca viaţa să îi fie uşoară acolo sus în Ceruri. Mulţumim doamna Marioara Murărescu pentru tot ceea ce aţi realizat pentru noi.

Dumnezeu să vă odihnească în pace şi să nu ne uitaţi niciodată !

RECVIEM PENTRU SUFLETE NEVINOVATE RIDICATE LA CER !

Recviem pentru suflete nevinovate ridicate la cer !

Prof.univ.dr. Nicolae Radu

La momentul la care scriu aceste rânduri, Aurelia Ion a ajuns în ceruri alături de pilotul Adrian Iovan. Am privit, am ascultat şi sufletul ne plânge. Realitatea prostiei este dură. Un avion prăbuşit. Suflete nevinovate pierdute şi un alt bâlci naţional. Cine, cum, când ? Eu ? Tu? Noi? Unde ne sunt vinovaţii?

 
Luni, 20 ianuarie 2014, între orele 15.45 şi 15.49 a avut loc un accident aviatic în Pasul Ursoaia, judeţul Cluj. Avionul s-a prăbuşit la graniţa dintre judeţele Cluj şi Alba, în zona Beliş, pe Muntele Petreasa. La bord se afla pilotul Adrian Iovan, copilotul Răzvan Petrescu, studenta Aurelia Ion pe post de asistentă medicală şi patru medici: dr. Valentin Calu, purtătorul de cuvânt al Spitalului Elias, dr. Radu Zamfir de la Spitalul Fundeni, medicul coordonator al echipei, dr. Cătălin Pivniceru, de la Spitalul Regina Maria, şi dr. Sorin Ianceu, chirurg la Spitalul Municipal din Oradea. Echipajul plecase de la Bucureşti la Oradea, pentru prelevarea mai multor organe pentru transplant. La ora 16.16 doctorul Valentin Calu a sunat la 112 pentru a anunţa că avionul s-a prăbuşit şi începe să acorde primul ajutor colegilor săi (gândul.info, 24 ianuarie 2014).

Victimele au fost găsite, la ora 21.00, după mai mult de 5 ore de la primirea primului apel la 112. Primii care au ajuns la oamenii din epavă avionului au fost localnicii din zonă şi pădurarii, nu echipajele de intervenţie (gândul.info, 24 ianuarie 2014). Cornel Olar, şeful de post din comună Horea a anunţat acest lucru la 112. Salvamontiştii au ajuns şi ei la epava avionului şi la cele 7 victime, după aproximativ 5 ore de la aterizarea forţată a avionului. Potrivit declaraţiei şefului Serviciului de Medicină Legală Alba, Gheorghe Vieru (Mediafax, 21 ianuarie2014), „pilotul Adrian Iovan a murit în urma unui şoc traumatic, combinat cu un şoc hipotermic, iar în cazul studentei decesul a fost cauzat de şoc hipotermic, combinat cu tulburări de respiraţie. Aurelia Ion a murit în urma unui stop cardio-respirator. Răzvan Petrescu, copilotul avionului, se afla în stare critică, acuzând un şoc hipovolemic ca urmare a hemoragiei masive”.

Ce a urmat după acest apel este foarte greu de înţeles. Inerţie, neimplicare, iresponsabilitate din partea autorităţilor? Cine răspunde totuşi pentru incapacitatea de a salva 2 oameni care au murit îngheţaţi de frig? Un secretar de stat a fost demis, un general şi-a dat demisia de onoare dacă mai poate fi onoare, gest repetat şi de ministrul Radu Stroie care a încercat să mai salveze ceea ce nu putea să mai fie salvat: imaginea unei instituţii menită a aduce siguranţa cetăţeanului! Ministerul Transporturilor comunică prin Facebook! STS-ul tace de câteva zile. Mă cutremur şi mă întreb de ce ni se întâmplă toate acestea ? Să fie oare incompetenţa mai mult decât un argument pentru promovarea în funcţii înalte ? Chiar să nu mai existe specialişti? Nu pot să mă întreb dacă în situaţia unui avion prăbuşit a fost nevoie de 7 ore ca să se ajungă la locul tragediei, la ce să ne mai aşteptăm dacă în Bucureşti ar avea loc un cutremur?

Avioane au mai căzut! Cutremure au mai fost! Şi ce am învăţat? Răspunsurile sunt halucinante pentru o Românie ce se doreşte în mileniul III ! Auzim despre mărturii desprinse din infern, despre lupi care îşi făceau cunoscut urletul în miez de noapte, dar când vom auzi şi de un răspuns adecvat la situaţie? Privesc în trecut şi înclin să dau dreptate regretatului Academician dr. Florian Constantiniu când aprecia că „ne lipseşte harta viitorului şi că un popor de oi naşte un guvern de lupi”(medievistica.ro). Gândurile îmi pleacă departe.

Cine să gândească ! Cine să audă ? Vânt ce bate de la Vest la Est, semnale “SOS” lansate în zadar! Şedinţe peste şedinţe! Sute de mii de euro au fost investite în achiziţionarea softului de planificare şi coordonare a misiunilor de căutare şi salvare de către Romatsa (Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian), precum şi partea software şi de localizare GIS pe harta pentru serviciul 112 gestionat de STS.
Bogdan Padiu, CEO Teamnet, aprecia, în decembrie 2013, că: "pentru proiectul de management al Centrului unic 112 am realizat partea software şi de localizare GIS pe hartă, parte care reuşeşte ca în 5 secunde să localizeze fiecare apel. Unul din principalele beneficii, fiind diferenţa între viaţă şi moarte care se măsoară în secunde, şi e important să avem un sistem eficient" (Hotnews.ro, 21 ianuarie 2014). Din nefericire de la momentul producerii accidentului şi până când autorităţile naţionale au reuşit să ajungă la locul tragediei, au trecut nu mai puţin de 7 ore! Victor Zotă, de la Agenţia Naţională de Transplant, declara pentru pentru Pro TV, că „este drept absolut inimaginabil că în anul 2014, după ce s-au investit milioane de euro în această situaţie de identificare a pacienţilor, oamenilor accidentaţi, cu GPS, după 7 ore să nu se ştie, să îi scoată doi pădurari ca pe vremea lui Vlad Ţepeş” (Hotnews.ro, 21 ianuarie 2013).

Satul Horea şi satul Pietreasa, din judeţul Alba, fac cinste României. Argentin Todea, Gheorghe Giurgiu şi Gheorghe Trif sunt nume ce rămân în sufletele noastre prin modestie şi prin omenia fără de seamăn. Alături de ei au fost mult mai mulţi dintre localnicii celor două localităţi amintite. Ei sunt cei care au ajuns primii la locul dezastrului. Gheorghe Giurgiu, în vârstă de 33 de ani, din satul Pietreasa (Alba) povesteşte: „am auzit de la televizor de avionul prăbuşit în Munţii Apuseni şi am plecat cu doi consăteni de-ai mei din satul Pietreasa să îi căutăm pe răniţi. Noi trei am ajuns primii, nu a fost niciun pădurar. Ne-am dus, că noi suntem de-aici şi cunoaştem zona, iar când am ajuns sus pe munte am strigat, că era beznă de nu se vedea la un metru. Noi pe la ora 19.00 am plecat, am luat-o spre Vârful Pietreasa şi am aflat că ar fi avionul într-o zonă cu pădure mijlocie, cu plantaţii. Din fericire, i-am găsit. Zăpadă avea o jumătate de metru acolo unde erau ei. Avionul a dat printre copaci şi era răsturnat. Când am ajuns am văzut că îi făceau respiraţie gură la gură domnişoarei rezidente, pe ea am încercat să o ajutăm prima dată, dar apoi am aflat că a murit. Răniţii strigau de durere, unul era cu amândouă picioarele rupte, am făcut o targă din lemnele copacilor, cu o pătură. Le-am făcut foc, le-am dat hainele de pe mine ca să le pun pe ei, pentru că nu mai puteau de frig, mi-am dat jos maieul şi le-am făcut foc, şi am rămas numai într-o bluză mai subţire, eu nu am avut nimic, pe ei trebuia să îi ajut să se încălzească, pentru că ei au îndurat frig". Tot acesta amintea că „nu au putut face un foc prea mare pentru că lemnele erau ude .Răniţii erau în afara aeronavei, iar pilotul era prins sub avion. Stăteau adunaţi într-o parte, iar cel cu picioarele rupte era chiar lângă avion, pentru că nu se putea mişca. I-am dat haina de pe mine că stătea pe spate, întins pe zăpadă. Au mai venit şi alţi oameni din alt sat apoi şi am încercat să îi ducem în jos cum am putut. I-am cărat cu pături, pe braţe şi în spate, numai să îi ajutăm. Erau vreo doi kilometri până la drum. Nu i-am întrebat ce au păţit, pentru ca ei strigau după ajutor, erau plini de sânge, am vrut numai să îi ajutăm cum putem. După o vreme au venit SMURD, Poliţia, jandarmii".

“Două ore i-am căutat prin munţi, povesteşte şi Argentin Todea. Imediat ce am ajuns în pădure am început să strig, m-am gândit că poate m-o auzi cineva. Şi m-au auzit. Ce am văzut când am ajuns lângă ei m-a îngrozit. Imaginile mă vor bântui toată viaţa... Oamenii ţipau, ne implorau, pe mine şi pe cei doi prieteni de-ai mei, să nu-i abandonăm... Domnul Iovan era aplecat peste manşă, copilotul avea picioarele rupte şi urlă de durere, iar ceilalţi doctori erau strânşi lângă un brad, aproape îngheţaţi” (libertatea.ro, 23 ianuarie 2014). Cuvintele doctorului Radu Zamfir dau un contur final: „când am ajuns în salvare, parcă luasem pe Dumnezeu de picior”. Se mai poate spune ceva ? Da, pot fi spuse mult mai multe lucruri !

România nu este o ţară pierdută! Am mai spus acest lucru. Între noi încă mai sunt oameni simpli, iubitori de ţară şi de neam. Moţii din Tara Moţilor sunt tot români, dar au ceva aparte, mostenit poate de la Avram Iancu. Bun simţ, educaţia celor şapte ani de acasă şi credinţa în Dumnezeu. Modestia, curajul, înţelepciunea sunt doar câteva dintre calităţile moştenite şi trasnsmise de moţi de la o generaţie la alta.

Vremurile în care trăim sunt triste. Să fie oare vorba de neglijenţa sau rea voinţă? Cred că nici una nici alta! Incapacitatea de acţiune, fuga de răspundere, promovarea în funcţii înalte a unor oameni care nu au nimic cu experienţă, dar care în mintea lor au încheiat pact cu veşnicia pe scaunul puterii, conturează profilul celor care spun multe, dar nu fac aproape nimic. Rezultatul ?

Un avion de un million de dolari stă îngheţat într-un hangar, un alt avion doborât de timp, după 37 ani de zboruri, prăbuşit direct între copaci! Tabloul se completează cu explicaţii peste explicaţii, expertize şi voci neuatorizate ce îşi multiplică prostia pe micile ecrane ! Contează toate acestea? Când vom învăţa oare şi noi că viaţa unui om merită orice sacrificiu ? Privim spre americani şi spunem deseori că tot ceea ce se petrece este ca în filme; privim spre francezi şi spunem poate că sunt poate prea duri în lupta cu viaţa; ce putem să mai spunem când privim spre propriile noastre fapte ?!

Discuţiile rămân discuţii. Sufletele ridicate la cer nu se mai întorc şi cred că nici capetele tăiate nu mai şterg ruşinea naţională trăită. Faptele rămân fapte! Aurelia Ion rămâne în sufletul familiei şi în mintea unei ţări întregi pentru dăruire şi curajul de a înfrunta moartea. Pilotul Adrian Iovan nu poate fi uitat uşor, dr. Radu Zamfir declarând că: "datorită lui suntem în viaţă".

Vântul suflă înfiorător şi lacrimile noastre nu se şterg! Aurelia Ion şi–a încheiat ultima misiune, iar Adrian Iovan şi-a terminat ultimul zbor!

Dumnezeu să îi odihnească !

BOBOTEAZA MINŢILOR ÎNGHEŢATE !

Boboteaza minţilor îngheţate !

prof. univ. dr. Nicolae Radu

Un neaşteptat început de an 2014! Ritm trepidant, mişcări subtile, realităţi ce ne împing spre fapte greu de înţeles! În zi de Bobotează, minţile au îngheţat ! O frumoasă poveste de iubire, doi copii şi nenumărate amintiri frumoase, toate au fost spulberate! 

În căutarea de răspunsuri pentru o stare ce amorţeşte noul an, insist asupra faptului că nu fac politică ! Preocupările mele sunt centrate pe realităţile sociale imediate şi mai puţin pe integrări conceptuale în consolidarea unei nonetici a politicianului român. Justiția rămâne justiție! Trădători, vânzători de ţară, mascote colorate prinse în mrejele puterii, toate acestea pot fi descifrate prin incursiuni psihologice din perspectiva arheologiei faptelor. Ce să înţeleg ca simplu cetăţean ? 
 
Fostul premier Adrian Năstase a fost condamnat la 4 ani de închisoare cu executare pentru şantaj şi luare de mită în formă continuată. În acelaşi dosar, soţia să, Daniela Năstase, a fost condamnată la 3 ani de închisoare cu suspendare pentru complicitate la luare de mită. Mai mult, statul va confisca familiei Năstase aproximativ 400.000 de euro. Decizia instanţei, luată în unanimitate, este definitivă (www.realitatea.net, 06.01.2013). 

Adrian Năstase a fost condamnat pentru fapte de corupţie. Să înţelegem că nu mai avem corupţi? Aşa spun unii dintre exponenţii democraţiei ! Este trist să constatăm atitudini care nu ne fac cinste. Statul de drept din România mai există? Adrian Năstase este un condamnat! Şi totuşi faptele sale, dinainte de a deveni “un corupt sub umbrela puterii”, au fost văzute şi apreciate în întreagă Europa. Trebuie spus că în mandatul 2000-2004, România a obţinut ridicarea vizelor pentru cetăţenii care călătoresc în străinătate, şi a devenit membru cu statut deplin al NATO. Reprezentanţii Guvernului României au exercitat, în interiorul acestui interval, conducerea OSCE şi preşedinţia Consiliului de Securitate al ONU. Mai au semnificaţie toate acestea ?

Justă valoare şi minţi luminate? 

Condamnările familiei Năstase împing eforturile României pentru o imagine curată, ceva mai jos de percepţia omului simplu, la periferia unor medii suburbane. “Domnul Năstase, în vârstă de 63 de ani, era acuzat că a luat mită în total 630.000 de euro, sub formă unor bunuri importate din China şi a unor lucrări neplătite la două dintre proprietăţile sale", comentează Agenţia France-Presse; "Domnul Năstase era acuzat şi de şantaj la adresa unui fost consul al României la Hong Kong, Ioan Păun (...). Domnul Năstase a respins permanent acuzaţiile, afirmând că este victima unui proces politic", adaugă AFP, reamintind că "România face obiectul supravegherii de către Comisia Europeană în privinţa intensificării activităţilor de combatere a corupţiei"; "Instanţa supremă din România l-a condamnat pe fostul premier Adrian Năstase la patru ani de închisoare pentru luare de mită", notează postul britanic BBC, amintind că fostul prim-ministru a încercat să se sinucidă în 2012, imediat după ce fusese condamnat într-un caz separate, potivit www.hotnews.ro”. Cine este Adrian Năstase ? 

Adrian Năstase a intrat în politică după 1989. A fost ministru de externe al României, preşedinte al Camerei Deputaţilor şi între anii 2000 - 2004 premier al României. Voci cunoscute susţin că Adrian Năstase avut o guvernare bună şi cu fapte îndrăzneţe. Începuturile politicii româneşti au fost tumultoase, dar Adrian Năstase a avut întotdeauna credinţă că rolul sau în politică a fost să genereze stabilitate şi continuitate pentru cetăţenii unei Românii democratice. Fostul premier nu plăteşte cumva pentru dorinţa de a construi o Românie frumoasă? Adrian Năstase a urcat toate treptele de expertiză academică şi universitară, devenind, din octombrie 1996, profesor universitar de drept internaţional public, iar din 1999, conducător de doctorat. Adrian Năstase este autor a 250 de studii şi articole ştiinţifice, publicate în reviste din ţară şi străinătate şi a peste 300 de comunicări şi expuneri, prezentate la întâlniri internaţionale sau în România. A susţinut comunicări şi conferinţe în mai toate centrele universitare din ţară şi în peste 50 de capitale ale lumii. 

Regele a fost ucis ! Trăiască regele!

Greu, trist şi totuşi condamnarea era anticipată. Trebuie să ne gândim că România avea nevoie de un nou subiect de presă bombă ?! Efectul ? O Românie închisă parcă din ce în ce mai mult, o lume în care discuţiile capătă contur agresiv. Ne întrebăm la ce folosesc toate acestea ? Trăim într-o ţară de infractori ? Un lucru este de bun augur ! Se doreşte că justiţia să nu mai interfereze cu politicul. Demn de apreciat ! Însă de la vorba la fapte, rezultatele se lasă aşteptate. 
 
Viaţă poate fi înţeleasă în adevărat ei splendoare sau non adevăr dincolo de politic. Spuneam însă că România are valori, amintind de Academician Dan Berindei, Academician Alexandru Surdu, etnologul Ion Chelcea, publicistul Dumitru C. Măldărescu si etnograful Ion Ghinoiu. Unde ne sunt însă modelele ? Să cutreiere şi acestea ţinuturi străine în căutarea de împlinire ?
 
Am privit cu speranţa spre un an 2014 mai bun şi mai liniştit. Din păcate, lucrurile nu stau aşa cum credeam. Puterea atrage şi face pe unii dintre semeni să uite de omenie. Ce mai înseamnă dragostea de frate ? Mai înţelege cineva ceva ? Cine mai cunoaşte istoria românilor ?! Cine mai vrea să înveţe istorie? 
 
Adrian Năstase nu este un personaj desprins din cărţile SF. Este un om care prin faptele sale a făcut şi istorie. Trist şi dureros este că eleganta domniei sale, inteligenţa şi puterea de cunoaştere universala sunt târâte într-o mocirla greu de înţeles. Nu vreau ca toţi cei ce citesc acest material să îmi însuşească punctual de vedere. Reuşita democraţiei constă chiar în diversitatea de opinii. Nu se poate totuşi să nu vedem ceea ce nu se vrea să vedem. Un universitar aruncat în temniţă nerecunoştinţei, este în primul rând o pierdere pentru România. Un universitar rămâne un universitar, aşa cum un rege rămâne un rege chiar şi când nu mai are tron şi ţară. Sincer, mă întreb ce s-ar întâmplă dacă universitarii din România ar fi condamnaţi incorpore la început de an 2014 ? Mai are cineva nevoie de profesori ? Adrian Năstase sperie probabil. Pe cine sperie fostul premier ? Care este oare preţul aducerii la tăcere a lui Adrian Năstase ?

Zoologia puterii 

Eşecul profesional este evident. Spun acest lucru privind din perspectiva studiilor de antropologie culturală, dar şi din unghiul de cunoaştere al unor domenii de cercetare multidisciplinare. Ca om îmi este greu să îmi schimb părerea despre Adrian Năstase. Nu sunt specializat să constat fapte concludente care să îmi permită să văd dreptatea/ nedreptatea unei sentinţe. Adrian Năstase a fost condamnat politic (Ponta, hotnews.ro, 06.01.2014). Că place sau nu, Adrian Năstase a fost distrus politic! Trebuie însă reţinut că Adrian Năstase trăieşte ! Cred că este lucrul cel mai important pentru familia să. Sentinţa în sine nu îmi permite să comentez. Justitia si-a manifestat actul de voință. Verdictul este greu, dar permite să vedem că durerea uneşte, leagă, încurajează. Adrian Năstase nu a mai repetat greşelile primei condamnări! Demonstrează că nu este un las. Şi-a asumat neputincios executarea, în timp ce familia să are puterea să spere în dreptatea divină (www.hotnews, 06.01.2014). Dana Barb, sora lui Adrian Năstase surprinde printr-un adevăr crunt pronunţat metaforic: “m-am săturat să văd români care trăiesc că nişte râme” ( hotnews.ro, 18.03.2013). Zâmbesc şi nu pot să nu mă abţin, provocarea în a construi un curs de psihologie politică fiind mai veche. Zoologia puterii este diversă. Maimuţe cocoţate veşnic prin copacii puterii, bivoli ce se ascund sub strat gros de noroi, păsări exotice fără pene, acestea fiind rătăcite datorită tranziţiei, subsumează unui cor colorat în care toţi vorbesc, toţi au dreptate şi nimeni nu ascultă !
 
Cine ştie ce a rămas în urma lui Adrian Năstase?! Tăcerea este omniprezentă, alături de durerea familiei. Andrei, fiul lui Adrian Năstase, trebuie apreciat pentru puterea de a–şi conduce tatăl până la poartă închisorii ! Ce a fost oare în sufletul lui? Să ne mai mire că şi el a îmbătrânit mult prea devreme ? 
 
Complicitate, lipsa de principialitate, personaje politice mai mult sau mai puţin responsabile! Îmi doresc că toate acestea să nu altereze funcţionalitatea instituţiilor statului. Românii au nevoie de unitate şi de speranţa unor zile mai bune. Pagubele, fie ele doar şi la nivel declarative, nu fac decât să ne împingă spre o mentalitate care nu ne face cinste. 
Adrian Năstase poate că a greşit ! A greşit crezând în idealuri înalte. A greşit crezând în onestitate şi bune fapte. A greşit promovând oameni care nu au ezitat şi care nu vor ezită să îl execute în piaţă publică. În mod evident condiţia de om duce şi la greşeli. Adrian Năstase a greşit crezând că poate să facă mai mult pentru România. Fostul premier, a greşit lăsându-şi invadată familia de instanţe ce ţin parcă să-l ducă la zidul morţii. 
 
Alterarea mentalităţii la nivel colectiv este din ce în ce mai evident. După un Crăciun care ne tot aminteşte de executarea conducătorilor nostri, buni sau mai puțin buni, gest unic în lume, nu pot să nu mă întreb dacă avea România nevoie de o nouă dovadă de forţă printr-o condamnare a unui premier, condamnare ce se dorea spectaculoasă? Nu cumva se doreşte ca această condamnare să însemne un mesaj pentru cei  care vor să intre în cursa pentru putere ? Românii au nevoie de locuri de muncă. Tinerii au nevoie de modele. Noi avem nevoie de zile mai bune. La ce să ne aşteptăm când se spune că “cine lupta pentru România în clipă de faţă e pedepsit ?” (hotnews, 06.01.2014). Cine urmează ? 
 
Roata este rotundă şi întotdeauna se întoarce! Istoria nu iartă! Personal, îmi doresc că anul 2014 să nu constituie poligonul de încălzire pentru fapte așezate dincolo de etică, fapte ce se vor întâmplă poate în anul 2015. Cu siguranţă că România merită mai mult ! Să fie oare adevărat că “cel ce ridică sabia, de sabie va muri!”? Timpul o să ne ajute să înţelegem!

INCOTRO ROMÂNIA ?

Incotro România ?

Reflecții la început de an, 2014

Autor: Prof.univ.dr. Nicolae Radu

Prin prezentul articol, domnul prof. univ. dr. Nicolae Radu mi-a reamintit că începând cu 1993 am reînviat o publicaţie a tatălui meu[1], Românul şi publicistul Dumitru C. Măldărescu (veteran al Primului Război Mondial şi participant la luptele de la Odesa din cel de-Al Doilea Război Mondial. Acolo am publicat o serie de articole sub genericul „Gânduri despre Neam şi Ţară”, iar cel de faţă, semnat de domnul prof. Nicolae Radu se pliază cât se poate de bine pe rubrica menţionată. (Ion Măldărescu)

„Gânduri despre Neam şi Ţară”

Din ce în ce mai mult îmi este dat să suport pe ecranele Tv apariții exotice și nocturne ale unor „sfertodocți” ce pretind că apără interesele naționale. Este dureros și trist. Mă încearcă un sentiment de gol interior. Ne-am uitat eroii, ne-am uitat frații și surorile, cât de curând vom uita şi România, dacă nu cumva am și făcut acest lucru. Nu fac politică! Nu îmi doresc să fiu înțeles greşit, dar nu pot să îmi ascund durerea. Europa ne este prezentată ca fiind o mare familie. Poate că așa și este, însă nu am învățat nimic din lecțiile trăite. Fie că amintim vremurile istorice și fastul Cancelariei de la Viena, fie că privim spre Bruxell-ul zilelor noastre, uităm că locul nostru nu a fost niciodată la masa celor puternici! Strămoșii noștri erau legați de glie. Iobagi sau țărani aserviți.  Ce se întâmplă acum? Istoria își pretinde dreptul la reflecție, dar cine să audă? Cine să înțeleagă? Cine mai vrea să asculte? Cine mai poate să înteleagă ceva ?

România are valori.

Nu mă mai gândesc la Roșia Montană. Momentan! Mă gândesc la cei ce vin după noi. Avem tineri care uimesc o lume întreagă prin inteligența și rezultatele obținute la Olimpiadele Internaționale.  Îi pierdem însă mult prea repede, în condiţiile în care ajung să lucreze pentru corporații străine, lipsiți fiind de orice șansă în țara noastră. Avem și modele demne de urmat. Românul şi publicistul Dumitru C. Măldărescu, prof.univ.dr. Mihai Golu, etnologul Ion Chelcea, etnograful Ion Ghinoiu, dar și prof.univ.dr. Septimiu Chelcea sunt doar o parte dintre cei care și-au dedicat viața pentru cercetări prestigioase despre neam și țară.  Academician Solomon Marcus este un om remarcabil. Academician Alexandru Surdu surprinde prin inteligență și forța faptelor concretizate in pentamorfoza artelor și teoria formelor prejudecative. Același lucru pot să-l afirm și despre Academician Dan Berindei. Prof.univ.dr. Ioan Godea a reușit să spargă minți înghețate și să deschidă porțile Culturii naționale spre Europa. Prețul plătit nu a fost deloc usor, fiind lovit chiar de catre cei in care a crezut. O lecție frumoasă de viață am primit și primesc de la ing. Paul Schwartz. Modestie, eleganță și un suflet rar întâlnit. Un om pentru România si un român adevărat pentru Europa. Cu regretul de a nu-l mai avea printre noi, îl amintesc în mod deosebit pe Florian Constantiniu, academician și istoric frământat pănă în ultima clipă a vieții sale de neputința românilor în a-și aşeza destinul pe calea cea dreaptă.

Se stinge România? Sunt sigur că nu! Este însă foarte greu să mai avem de spus un cuvânt la masa celor puternici, unde nu vom fi invitaţi atâta vreme cât capii Ţării sunt lipsiţi de demnitate naţională. Când pierzi un teritoriu, greu mai poți să-l recucerești. Privim către Republica Moldova, amintită ca pământ romanesc, poate doar în scop electoral. Frații noştri de peste Prut se zbat cu deplină speranță.  Privim spre producția internă. Fabricile sunt la pământ, specialișii - pentru că aveam destui - ne-au plecat în ținuturi străine! România așteaptă, iar noi am devenit din producatori,  consumatori de bunuri, piaţă de desfacere a produselor altora. Contează? Eu cred că da!

Românii sunt amprentanți și expulzați !

În condițiile în care se spune tot mai mult că președintele Vladimir Putin nu mai stăpânește fenomenul terorist din Rusia, mă întreb și eu cu naivitatea celui care se intreabă dacă nu cumva teroristii sunt printre noi? România mai poate să facă ceva pentru starea de bine a noastră, sub embargoul F.M.I.? Lumea se schimbă! Noi? Preşedintele comitetului pentru Afaceri Externe a Parlamentului European, Elmar Brok, vrea ca imigranţii români să fie amprentaţi. Acesta susţine că persoanele care vin în Germania cu scopul de a cere ajutoare sociale trebuie trimise de urgenţă înapoi în ţara de origine. Amprentarea ar ajuta autorităţile să îi depisteze pe cei care se întorc în Germania după expulzare. Statisticile Agenţiei Federale privind forţa de muncă arată că 0,6% din ajutoarele de şomaj acordate în Germania merg la bulgari şi români (sursadestiri.ro, 04.04.2014). Eu sunt român. Tu ești  European? Ce să mai înțelegem ? Suntem și noi în Europa? Unii spun că da! Alții spun că drumurile noastre sunt departe de a ajunge - cu drepturi egale - la Curțile Europene.

Scriam cândva un studiu asupra fenomenului „Gilad Sahalit” din Israel. Soldatul israelian Gilad Sahalit s-a reîntors acasă după cinci ani de captivitate în Fâşia Gaza, în urma unui schimb de prizonieri israeliano-palestinian care presupune eliberarea a 1.027 de deţinuţi din închisorile israeliene (Cotidianul.ro, 2011). Cu prețuire pentru inteligența poporului evreu, dar și cu apreciere pentru sentimentul lor de apartenență la neam, spuneam că prin Gilad Sahalit,  Israelul a dovedit și dovedește că nu și-a abandonat niciodată eroii!   România mai are eroi? După cum se derulează evenimentele, greu de spus !

Şmecherii au ajuns miliardari

În cărțile de istorie locul eroilor este luat de pozele unor potentați ai zilelor noastre ce  se doresc nemuritori, dar care uită că și ei sunt oameni, ca și noi. Am ajuns să ne fie rușine să vorbim despre Istoria României și despre cinstea cuvenită celor ce și-au vărsta sângele pe câmpurile de luptă. Bunicii, părinţii noştri au fost damnati că au luptat pe front la Est apoi la Vest. Pentru ce a trebuit vărsarea de sânge? Privesc spre cimitirul eroilor, de fapt al victimelor „Revoluției” din 1989. Simt că îmi fuge pământul de sub picioare când văd câte o mamă plângându-și fiul. Timpul a trecut, așa cum trecem și noi. Unii trăiesc în huzur și plictis, alții în sărăcie și dorințe de recăpătare a sănătăţii pierdute.  „Şmecherii” au devenit miliardari, fie ei si de carton, în timp ce tinerii care au crezut în flacăra revoluției curate, zac uitați sub lespezile reci din marmură.

Fuga după putere amețește, sparge destine și împinge la nonvaloare

Speranţe ucise

Frate se întoarce cu ură împotriva propriului său frate.  Copiii își condamnă părinții și îi acuză de toate cele neîmplinite din viața lor, uitând că mama și tata sunt adevarate icoane ale sufletului. Trist, foarte trist, dar adevarat! Românii și-au schimbat sufletul și mintea?  Distinsa doamnă Academician Sabina Ispas crede intr-o Românie frumoasă! Fuga după putere amețește, sparge destine și împinge la nonvaloare. Parte dintre semenii noştri vor să fie orice, dar  parcă din ce în ce mai puțin români. Gândesc și eu că nu este  nimic greșit să vrei mai mult. Ce înseamnă mai mult? Oare cei cu munți de aur sunt fericiți cu adevarat? Frica de procurori obosește. Din păcate, mulți dintre noi vrem sa avem cat mai repede recunoaştere, faimă, bani, putere, fără să ținem seama că timpul este cel care ne ajută să înțelegem ceea ce se petrece în jurul nostru. Nimic nu se construiește ușor,  fără suflet, seriozitate și muncă. Se întreabă cineva ce lăsăm în urma noastră?

România merită mai mult!

Trăim vremuri „interesante”! Dreptul cezarienei, pregătirea moașelor pentru nașteri, moftul banilor sunt subiecte amețitoare promovate pe micile ecrane, subiecte ce mă fac să cred că travaliul nostru va fi fără de sfârşit și în anul 2014. Taxe, șpăgi acoperite în comisioane, mari „infractori” identificați sub chipul unei neinspirate învățătoare executată în piața publică pentru că a cerut o sticlă de vin pentru bodyguard-ul școlii, sunt știri de senzație ce ne țin mintea ocupată. Circ? Pâine? În vechea Romă este știut că circul ţinea loc de hrană. În România lucrurile sunt identice? Pleaca ai noştri,  vin ai noştri..! Ce se va întâmpla în anul 2015?! România merită mai mult!

------------------------------------------

[1] Revista se nume „Pandurul”. A apărut în perioada 1933-1946, cu o scurtă perioadă de interzicere, pe timpul guvernării legionare. În 1946 toate publicaţiile au fost reverificate şi ce-a mai mare parte a lor şi-a încetat apariţia.